STRELICI

STRELICI
pedites dicuntur sclopetarii Russorum, in quibus praecipuum robur militiae corum consistit: Equites vero omnes sunt ex Boiaris, ut vocant, i. e. Nobilibus. Et quidem in milite Russico laudatur inprimis oboedientia, et laborum tolerantia. Paucis sunt contenti, alliô nonnumquam solô: ad oppida et castra defendenda aptissimi, in praelio campestri non eâdem virtute pollent; quippe semel in fugam versi adeo abiectô sunt animô; ut neque insequentibus resistant, licet possint, neque mortem deprecentur, sed pro lubitu se occidendos hostibus exponant. G. Hornius Orb Politic. cum Not. Menckenii p. 45.

Hofmann J. Lexicon universale. 1698.

Look at other dictionaries:

  • strelici — STRELÍCI s. v. lentigo, pistrui, steluţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  strelíci, strelíci, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) fluture mic de seară, de culoare vânătă, cu pudră fină pe aripi. 2. (s.m.) pată mică pe piele. 3. (s.m.) pis …   Dicționar Român

  • stârlici — STÂRLÍCI s. v. aluniţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  stârlíci s.m. pl. (reg.) pete roşii pe piele; strelici. Trimis de blaurb, 05.10.2008. Sursa: DAR  stîrlíci s.m. – Hematom, purpură. – var. sterlici, strel …   Dicționar Român

  • pistrui — PISTRÚI, ÚIE, pistrui, uie, s.m., adj. 1. s.m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acţiunea soarelui). 2. adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. pătat < sl.) + suf. ui. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • steluţă — STELÚŢĂ, steluţe, s.f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelişoară. ♦ fig. Scânteie. II. p. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (mică). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pastă făinoasă tăiată în formă de stea (care se pune în supă). 3. Cusătură în… …   Dicționar Român

  • streliţ — STRELÍŢ, streliţi, s.m. Pedestraş dintr un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orăşeni şi având de obicei funcţii poliţieneşti. – Din rus. streleţ. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  strelíţ s. m., pl.… …   Dicționar Român

  • toksičan — tòksičan prid. <odr. čnī> DEFINICIJA 1. koji sadrži toksine 2. koji je škodljiv, destruktivan, koji je smrtonosan; otrovan [toksične pare] ETIMOLOGIJA lat. toxicus ← grč. toksikós: koji pripada lȗku (tókson); toksikòn phármakon: (dosl.)… …   Hrvatski jezični portal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.